HyperionE

Esti dorinta care te mana din strafundul fiintei tale.
Si cum iti e dorinta, asa ti-e si vointa.
Si cum e vointa, asa iti e si fapta.
Si cum iti este fapta, asa iti e si soarta.

Motivul principal al absentei mele de aici este neinspiratia, lipsa constanta a unor idei pe care sa le pot dezvolta si bineinteles pofta (pe care nu o am) de a crea ceva placut sau nu.
Ca am avut de invatat si de ridicat niste medii nu sunt niste scuze chiar atat de bune, chiar jalnice as spune. Insa,ce va pot spune este ca am reusit ce mi-am propus si sunt multumita, nimic mai mult si nimic mai putin.

Peste putin timp voi implini un an de blogging .
Am sa revin cu un post mai tarziu.

Mighty Sam McClain – Been There, Done That

Ia-ma in brate si strange-ma tare- tare. Nu-mi da drumul. Vreau sa-ti simt bataia inimii aproape de a mea. Hai, vino si plimba-ti mainile prin parul meu si uita-te in ochii mei, saruta-ma pe frunte. Asta e tot ce vreau…

Hai ,stai cu mine pe vant si ploi..ninsori si noroi..

Sunt asa obosita,dar stiu ca o secunda langa tine imi incarca bateriile. Si asta-i drumul pe care l-am ales. Macar am un drum, macar nu mai ratacesc.Vreau sa am incredere in drumul meu..raman aici. Deocamdata.

Se spune ca trebuie sa dai neconditionat. Fara sa astepti nimic in schimb , sa dai cu toata fiinta. Si ma intreb, oare chiar exista chestia asta?

Si daca as sti raspunsul..ce farmec ar mai avea?

Bolton,Michael-How Can We Be Lovers

Din serialul ,, Bullshit by me” azi va prezint o noua latura a mea: diavolita! Nu e indeajuns ca sunt fetita din umbra, acu’ tre’ sa mai fiu si diavolita. Cum nu va spuneam, ieri m-am tuns si desigur, vopsit , adica m-a vopsit si tuns o prietena si cu ocazia asta ii si multumesc ( multumesc scumpo ). So.. mi-am intalnit iubitul si apoi am plecat spre casa, o sun eu pe Iulica mea,care sta in drumul meu spre casa  si ii zic ca m-am tuns si ca sunt pe langa ea si. . Ajung la Iulica mea la bloc , coboara si ea ,vorbim, radem, glumim, usual stuff , o pup si plec.
Buuun, merg eu ce merg si ajung cam pe langa Forestier ( valcenii stiu) , acolo erau pe o banca 4 baieti. Trec pe langa ei, frumos, cu mersu-mi caracteristic si aud: “Diavolita, nici nu s-a uitat s-a uitat la noi !”.
Huh? AAdica.. ce vrei sa spui? Eu, diavolita?

Dave Matthews – Some Devil

E 19:05 si ma gandeam eu asa c-ar trebui sa mai si scriu, ca d’aia am io blog.
Maine e luni adica un nou inceput de saptamana, o noua zi de scoala ,un nou whateve’ bla bla. Recunosc, inca nu mi-am intrat in ritm, adica mai vreau vreo 2-3-n luni de vacanta si cred ca si voi simtiti la fel. Noroc ca maine sunt de serviciu pe scoala, deci o sa fie f &f (frig and fun) .
Cred ca toata lumea simte pe pielea ei toamna, care din cate simt eu, e rece, deprimanta si naspa. Acum nu trebuie sa simtiti  si voi cu mine, eu iubesc vara.  Nu ca nu-mi place uneori toamna, ca are si ea frumusetile ei.  Cum ar fi : multe, dar nu am de gand sa insir aici chestii de gradinita.

Ma batea gandul sa scriu ceva despre cat de poluat este nasul si desigur, ochii si urechile mele. Zic sa nu va plictisesc ca de obicei, deci am s-o scurtez : marti pe la 7,eram pe punctul de a  trece si eu strada ( nu pe trecerea de pietoni, ca e mult de mers pan’  acolo ) cu scopul de a ajunge la frumoasa si prea iubita mea scoala. Pan’ aici nimic neobisnuit, numai ca in 10 secunde simt un miros groaznic de gaze de esapament, da’ era insuportabil nu glumesc. respir cum pot, trec strada  si aud: locu’ unu’ , numa’ unu’.. cine e pa locu’ unu’? Gizas, cine papuceii mei imitatie de leopard asculta manele la ora 7 ( sapte !!! ) ?? Si nu oricum, date la maxim, dintr-o masina. Ca bine a inceput ziua, imi zic eu.  Mai merg ce mai merg si vine gunoiul, adica pubelele de gunoi, pe care langa care  trec eu cam in fiecare dimineata pentru ca sunt in drum spre scoala. Si cum eu stau prost cu bila, de fiecare data cand trec pe langa ceva asemanator imi vine sa borasc , nu alta. Soo, v-am plictisit destul?
Btw, ieri m-am tras in poze. Guess what? Nu va arat si voua cat de narcisista sunt.

In alta ordine de idei, am scris( sau ma rog) un ( alt) post de tot maro-ul. Ca na, tot e culoarea in ton cu toamna.
Hai ca ma-mbrac si plec sa ma vad cu Yulik.

Mii de secunde pierd aici.
Incerc sa cant la pianul cuvintelor,incerc sa desenez cateva note, incerc sa faca pagina asta alba, nepatata, sa cante.
Si cand reusesc sa-i dau un sens,sa o fac placuta urechii, se farama.. gandurile-mi fug, degetele mi se inclesteaza , gura-mi e surda..
Tot ce ramane sunt doar franturi de soapte, niste amprente desenate pe clape ..

Si as vrea sa plec, dar stiti ce? Am plecat deja..
Nu pot sa merg mai departe , pentru ca sunt deja acolo

Sincer ma doare capul. Si nici azi nu prea stiu despre ce anume sa scriu. Deci trebuie sa-mi storc creierul pentru cateva idei.
Nu stiu ce anume am, sunt intr-o continua.. neinspiratie.
NU ma inspira nimic, nici macar iubirea nu ma mai incanta. Asa sunt eu, e ca si cum as manca aceeasi ciocolata in fiecare zi , cu mare placere si dintr-o data o arunc la cos. Ma plictisesc. Asa , din senin.
Poate peste cateva zile o sa-mi retrag cuvintele si o sa scriu despre ceva. Ceva ce implica si sentimente. Deocamdata vreau sa ma las dusa de valul gandurilor, al cuvintelor..
Nici macar nu mai stiu ce vreau, vreau atat de multe si defapt vreau doar un simplu lucru , care le acapareaza pe toate.
Si totusi este alegerea pe care o fac. Sa tac.